În 2006, la doar unsprezece ani, am luat în mână prima mea cameră MiniDV. Am filmat una dintre ședințele de terapie muzicală ale mamei mele, și a fost o experiență incredibilă pentru mine. Aproape tot timpul am dat zoom înainte-înapoi, asupra a tot ce mi se părea măcar puțin interesant. Poate acesta a fost momentul când s-a născut în mine dragostea pentru cameră — ca pentru un instrument magic cu care poți observa și spune lumea.
În 2009 mi-am cumpărat prima cameră Full HD, cu care am realizat primul meu film amator de o oră, intitulat "Test-Vérek" (2009), cu participarea rudelor și prietenilor mei. La școală am devenit „tipul de la film”: la fiecare eveniment luam camera și, cu timpul, au început să vină solicitări din ce în ce mai serioase.
Talentei mele i-au observerat pentru prima oară Villányi Zoltán, reporter de televiziune din Oradea, și Oláh Olivér, operator specializat în filmări de evenimente, când, la vârsta de 16 ani, am început să filmez primul meu lungmetraj amator.
În copilărie am fost un mare fan al filmelor Jackie Chan. M-au inspirat în mod special scenele din spatele cortinei de la sfârșitul filmelor, care arătau câtă joacă și bucurie se ascunde în procesul de realizare a filmelor. Aceste momente m-au întărit în convingerea că realizarea de film nu este doar tehnică, ci și joc și experiment. Poate din acest motiv am devenit un tânăr naiv entuziast și ambițios, care își dorește să creeze filme de ficțiune. Influența lui Jackie Chan s-a simțit mai ales când am realizat primul meu lungmetraj, pe care l-am creat împreună cu Fodor Lénárd. Simt că m-am dezvoltat ca director de imagine mai ales prin filmele mele de ficțiune și scurtmetrajele proprii. Printre acestea se numără, printre altele, Málna ízű méz (2014), Ecou (2015), Gafă prea Scumpă (2016) [Túl Drága Kirohanás], Mariann (2016), Látatlan szögek (2017), Egy Morzsa Éneke (2018), Succor (2019) și Last Save (2023). Singurul lucru pe care îl regret este că nu am avut ocazia să lucrez cu camere televizive mai profesioniste, astfel că dinamica imaginii a fost adesea limitată.
Ca director de imagine, însă, am acumulat experiență extrem de versatilă. Am lucrat ca D.O.P. în filme de ficțiune, în producții broadcast cu mai multe camere, la filmări teatrale, operă, concerte și evenimente, precum și la reportaje de televiziune. În plus, am realizat și mai multe documentare, care mi-au modelat și îmbogățit semnificativ viziunea vizuală, precum Hamu és Kívánság (2017), Zene terápia, a film (2018), Erdőszentgyörgy és Bözödújfalu (2018) și Villányi Zoltán din Oradea (2026) [urmează să apară].
Cred că în fiecare poveste se ascunde un punct de vedere original și profund, și ca director de imagine consider că este datoria mea să îl fac vizibil prin imagine.
În 2023 am realizat un nou trailer pentru filmul meu artistic Túl Drága Kirohanás (2016) [„Gafă prea Scumpă”] care, cred eu, se ridică fără probleme la standardele internaționale ACE.
A trebuit să realizez aftermovie-uri pentru mai multe evenimente organizate
în diferite locații din oraș.
Din 2012 am filmat și montat numeroase înregistrări multicameră de spectacole de teatru, de înaltă calitate, pentru Teatrul Szigligeti din Oradea.
